Despre programul dezordonat al unui freelancer ați mai auzit. Doar de bine! Independentul își face programul după bunul plac (de fapt e în general al altora). În ordinea priorităților!

Dacă grijile rod freelancerul și se trezește ca mine la ora 5… poate încerca o resetare de software. 1. Pus apă de cafea 2. în timpul ăsta privit răsăritul, chioară totuși de nesomn. 3. apucat de scris (pentru de antrenamentul de dimineață, rar) 4. lucru de predat la zi… 5. mi se face foame, cu mult înainte de ora de mic dejun, nestandard și aia.

După două ore de muncă decid că e momentul de mic dejun, am chef de fructe. (Azi ți-ai găsit când nu ai niciun fruct în frigider!) Dar nu te pui contra primului gând! Merg la piață! Și ca să nu trezesc colegii de birou care încă mai dorm, îmbrac ce găsesc prin ținutele neprofesioniste de prin hol, o fustă sport și un tricou. Ba nu cu șlapi, să nu exagerăm! Preiau din mers o pereche de balerini, nu-mi amintesc dacă mi-am făcut sau ba coafura, înclin spre ba, știu sigur că m-am spălat pe ochi și am pus cremă cu protecție solară! La ora 8 în piață… e bine să fiu prevăzătoare!

Nu pun bine primul balerin pe trotuar, că zăresc o doamnă elegantă în ținută de birou cu pantaloni și blazer de in culoarea nisipului, pantofi cu toc mic. Mă măsoară din priviri și ridică dintr-o singură sprânceană. Îmi privesc tricoul să nu fie îmbrăcat pe dos… nu e… Pun ochelarii de soare și continui veselă că am două ore de muncă la activ. Ia stai, dar eu mă duc la piață, ce ținută am nevoie, toți bătrânii la ora asta se îmbracă lejer restul vin după muncă…

Cumpăr iaurt de la magazin, pentru colegii de birou (eu-s în dimineața de fructe) și mă întâlnesc cu cuplul meu favorit de octoseniori (îi văd a doua oară), în topul preferințelor mele vestimentare. Mereu cu ținute de Vogue oriunde, la piață de pildă. Azi doamna apare într-o rochie ravisantă cu imprimeu paisleu verde smarald, maro și galben-muștar, pariu că de mătase naturală, sandale ortopedice galbene, centură elastică galbenă și geantă shopper asortată, ochelari de soare stil anii 70. Domnul cu cămașă asortată la poșeta doamnei, batistă în culoare de contrast la buzunar, pantaloni eleganți și șapcă de in gri-bej.

Jizăz! Adorabili! M-am uitat la balerinii mei turtiți la toc de la condus, apoi la coafura bine fixată a doamnei, mi-am dus mâna în freza mea probabil nepieptănată (deși e la fel de dezordonată și când o periez) și mi-am amintit de ținuta mea de birou de azi. M-am palmat rapid.

Urmează partea bună. Îngândurată, cumpăr fructele, mă îndrept spre zarzavagița mea preferată, are mereu vorbele la ea și se mișcă rapid. Cât aleg eu pătrunjel și cimbru verde, ea mi-a legat două snopuri de salată, a servit alți doi clienți fideli care iau salată en gros (aka en sacoșă) de la ea și primesc o salată BONUS, ca de la lucrător independent la independent. Așa am eu grijă de clienții mei, domnișoară! (cu asta din urmă m-a cucerit demult, acum știți de ce e favorita mea). Ne pupăm cu bezele prin aer și plec.

Pe drum parcă aș lua și un ardei iute de la o tanti care pare simpatică, tot freelancer, că scrie pe cartonașul ei AF… Xulescu. Întreb care-s mai iuți. Imi arată categoriile cu precizie matematică. Ăștia-s 80% iuți, ăștia 100% și aici aveți așa… comestibili. Iau o legătură de comestibili și îmi face din ochi și zice luați de aici de la mine și doi iuței! Îi fac și eu din ochi, zic bogda proste de iuței și mă duc la birou.

Rămân în ținuta de piață la birou ca să halesc micul dejun înainte să mi-l șutească vreun coleg și mă gândesc ca pentru lunch să pun și eu o poșetă decentă pe brațul stâng. În ordinea priorităților. Restul mai pot aștepta, că ce știe mai bine să facă un freelancer? Să amâne. Ce-o fi, după priorități! Spatele drept!