Bunica mea a fost dactilografă. Cădea adesea pe gânduri la bucătărie, cu o ceșcuță de cafea sau un dop de vișinată în față și „tasta” cu degetele pe mușamaua de pe masa de bucătărie: toate frământările ei îngrămădite. Se oprea la capăt de rând. Pentru un „Enter” și de la capăt! Ochii ei albaștri pătrunzători îmi…