Bunica mea a fost dactilografă. Cădea adesea pe gânduri la bucătărie, cu o ceșcuță de cafea sau un dop de vișinată în față și „tasta” cu degetele pe mușamaua de pe masa de bucătărie: toate frământările ei îngrămădite. Se oprea la capăt de rând. Pentru un „Enter” și de la capăt! Ochii ei albaștri pătrunzători îmi rămân în inimă împreună cu mirosul de cafea la ibric și cozonacul plin de nucă și cacao din zilele de Crăciun. S-au înfipt acolo cu mulțumire.

Și tot așa, cu punct și de la capăt și sunetul-țăcălit emis de mașina de scris, mi-au năvălit buluc în minte atâtea suflete dragi. Chiar dacă nu mai sunt fizic pe lângă mine își trimit uneori semnalele de prezență în momente frumoase sau delicate de-a lungul anului.
Dar mai ales îmi vin în minte toți cei prezenți și dragi care-mi alintă inima.

Vă mulțumesc tuturor și vă cer iertare, pe rând, pentru fiecare stângăcie!

Mă gândeam alandala așa ce bilanț să-i fac lui 2015, ce cereri să-i postez lui 2016, ce urări să vă fac vouă și ce promisiuni să-mi trasez mie! Și-am realizat că trecerea dintre ani e la fel ca orice trecere,  de la o clipă la alta, de la o zi la alta, de la data nașterii la una nouă (ocazional a mea se petrece aproape tare de final de an, necâștigător pentru petrecăreți 😀)… ce să mai spun de la o etapă la alta a vieții! Sau la o viață nouă, renăscută!

Atunci am decis să adun în  Traista mea clipele de BUCURIE, de mulțumire pentru minunile din viața mea. Mulțumesc Universului și lui Dumnezeu din TOT că mi-a ghidat drumul către părinți minunați. Vă iubesc și vă mulțumesc că sunteți lângă mine mereu! Mulțumesc ficiorului meu frumos-de-dinăuntrul-sufletului lui că m-a ales să-i fiu mamă și m-a numit Senzorina lui. Mulțumesc prietenilor-frați și fraților-prieteni care-mi mângâie obrazul și sufletul de aproape și de departe, vă știți voi bine fiecare!
Mulțumesc tuturor zilelor și nopților în care am avut ochi de văzut, de plâns, de râs, de zâmbit și conștientizat unde mă aflu de fapt. Da, da și de plâns, ați citit bine! Doar și băieții plâng câteodată, că e voie! 😉 Vă iubesc teribil, chiar dacă unii nu m-ați auzit!

Anul încheiat calendaristic mi-a pus la cale o suită de drumuri fantastice, de locuri și trăiri de moment care nu rivalizează cu nicio bifă pe agenda de obiective prestabilite. Albinuța-mea-pe-patru roți m-a purtat cu voioșie la mijlocul țării, către prieteni dragi tare. Nu voi face sinopsis cu călătoriile că le găsiți pe aici prin Traistă, dar sunt fericită pe baza lor. Munca mea este fantastică alături de suflete-colegi fără egal, să ne ție Doamne energici și plini de proiecte minunate!
Mici (mari) proiecte personale și de inimă cu condei gâdilată la tălpi cu povestiri, eseuri, interviu publicate*.

Prieteni noi, prieteni regăsiți, dobândiți și asumați, vă îmbrățișez!

Zău dacă o să menționez dintre tristeți, despre lucrurile dureroase, neîmplinite sau aparent imposibile! Îl iau în brațe pe 2016 cu încredere, cu dorințe și visuri noi, scutur trăistuța de praful vechi și fac loc Bucuriilor noi! Încap acolo fără limită! De fapt asta am vrut să vă doresc și vouă: să vă faceți curat în cotloane și buzunare pentru noi bucurii de împlinit, de primit și de dăruit! Restul vi le așterneți voi singuri, că vă pricepeți mai bine decât oricine!

La buni ani cu Bucurii! Toate cu Iubire, până la ceașca de cafea! 🙂

*https://traistacubucurii.wordpress.com/2015/10/30/pastile-de-nesomn/
**https://traistacubucurii.wordpress.com/2015/06/28/asculta-lacrimi-priveste-cuvinte-atinge-bucurie/
***http://www.catchy.ro/author/ioana-bostan

?

?