Duminică la amiază mi-am pus traista pe umăr, luat feciorul de aripă (vorba vine) și ne-am instalat timp de o oră în sala Studio a Teatrului Bacovia. Să ne bucurăm împreună de o piesă de teatru de animație. „Boogie Woogie”, dedicată copiilor de peste 9 ani – pentru alde noi toți carevasăzică. Sub bagheta ludic-regizorală a actriței Mihaela Murafa.
Cronicile le puteți citi voi frumușel prin ziare, de pildă aici. Noi, spectatori cuminți și cu drag de joacă, vrem doar să vă spunem că e fain de văzut. Și că nouă ne-a plăcut.
Poveste despre oameni și struți. (Struți întrupați cu măiestrie prin mâinile și glasurile artiștilor). Oameni-struți. Familie. Iubire. Și despre micile „stele” rezultante ale cuplurilor de struți/oameni. Despre viață adevărată, dacă reușim să ne scuturăm fundul de pene, să batem din aripi și să scoatem ciocul la aer. În lumea palpabilă.
Altminteri, copii-adolescenți și copii-adulți, să recunoaștem: ne pierdem teribil în lumea virtuală și uităm adesea să ne bucurăm de holbatu-n stele. Un avertisment sau mai degrabă un îndemn cald și haios să ne punem pe trăit. Și să evadăm din WațAp sau Skcaip sau gen… 😀
Ce i-a plăcut lui fii-miu (preadolescent): „organizarea” mâinilor și a corpurilor, să iasă toate așa bine și să pară că struții ăia vorbesc și se mișcă odată; că sunt doi de Boogie – un struț și un fermier; actorul Tiberiu, că joacă fain și-mi place mie de el și că replicile de la telefon au fost cele mai haioase; că au stat de vorbă cu publicul și s-au prefăcut că aleg actorii dintre noi.
Ce mi-a plăcut mie (postadolescent): jocul magic de mâini care devin și guri, ochi și picioare deopotrivă și te uluiesc prin mișcări rapide și maiestuoase – să te prindă de nas în miezul poveștii; sincronizările atât de evident muncite; interacțiunea cu publicul și mai ales cu cei mici; mesajul transmis părinților și copiilor.
Ochiul preadolescentului: unii adulți din public se comportă mai ciudat decât niște copii.
Ochiul adultei-adolescentine: O mamă din public și-a asigurat puiul (ușor nerăbdător): „Și tu ești o steluță!”
Despre Premiera și alte cele puteți urmări și în trailer, după tendințele caselor mai mari 🙂 Ca să vă întărâte, cum ar spune „teaserele” de specialitate.
Luați-vă micii struți de aripă și mergeți la teatru!
PS: Aceasta nu este o cronică de teatru, neam! Acestea sunt aplauze și admirație pentru munca și joaca celor 4 artiști, felicitări! Să ne mai faceți!