Sub pretextul primăvăratic al cireșilor și vișinilor în floare, Traista se pornește cu prieteni de suflet la drum. Pe coclauri. În speță pe dealurile Cucutenilor, giudețul Iași, în apropierea zonei bahice a Cotnarilor. Am spus pomi înloriți, nu struguri, nu săriți la poftit de pe acum!
Cam în fiecare an ne delectăm vizual și olfactiv, iar prin iunie revenim să ciugulim fructele. Drumul ușor bombănit printre gropi urcă prin comuna Cucuteni, pe o uliță flancată dens de ambele părți de cireși și vișini înfloriți. Cocoțat, Muzeul Cucuteni: ca o farfurie zburătoare proptită în vârful dealului. Nu știu ce-or fi făcut străbunii de-a lungul secolelor prin locurile aiestea, dar ai așa o senzație de uitare de griji și de împământare cu norii.
Așadar, dacă nu vă permiteți o vacanță scurtă la Machu Pichu, în Tunisia sau Egipt, închideți ochii și sunteți pe unde vă imaginați! (nu încetați să visați, totuși)
De fiecare dată mai descoperim o buruiană nouă prin locuri gata adulmecate. Iaca și primăvara asta, darnică foc în sălbăticii colorate și vietăți prietenoase. După sufletul oamenilor.
Am mângâiat cărăbuși, alintat șopârle parcă domesticite, scanat zările Cotnarilor și panorama Băicenilor. Admirat rușcuțe babane și dediței pufoși și ce mai vedeți prin poze, că nu mă mai pricep. Bonus: câmp de rapiță aproape înflorită la început de aprilie!
Și cum nu ne plictisim niciodată, am coborât și cățărat printre dealuri și ne-am pomenit taman în dunele de nisip. Ei poftim! Vegetație crescută din (aparent) nimic, melci și scoici și urme de fosile pe nisipul vălurit (cum ar spune prietenul nostru scriitor). Aventură cu buget redus, à coté de după dealuri. Ce se găsește aici: Punctul fosilifer Băiceni. Dinozauri nu cred…
Dacă nu îndrăzniți la portofel (ca alde mine) să vă puneți traista în avion către locuri exotice, vă puteți da pe aici cu papucii-n nisip. Prietena mea înțeleaptă vă recomandă o pereche de mănuși (de cauciuc, din alea de spălat vasele) în rucsac, perfecte la urcat 4×4.
Încărcătură energetică highest level. Sculpturi din lemn plantate pe coline (vezi în foto „Zborul lui Icar”). Pipa păcii (opțională și metaforică) ca pe munte la Machu Pichu. Vibrație interioară moca. Totul gratis adică. (mă rog câtă benzină înghite un bondar negru sau o albinuță albă – prietenii noștri pe patru roți).
Forțaprimăveriicuvoi#
Traistacubucurii 