Dragostea cinstită e cea bine hrănită

Îmi place tare cum oamenii găsesc un motiv de celebrare, din orice. De la vremea de hibernare și de intrat în bârlog, se găsește o sărbătoare, apoi vine Crăciunul, deci activitate maximă la bârlog. Apoi e cu Revelion, șampania fină se prelinge pe bărbie, maioneza se întinde lasciv pe salata de beouf… Anul Nou e întâmpinat cu jurăminte, dorințe,  agende cu planuri mărețe. Se celebrează cu ouă de pește de lux pe rondele de pâine prăjită. Ah și 12 boabe de struguri. Câte una pe lună.

De Sânt’ Ion, varza murată își face de cap cu ciolanul afumat, un tango studiat. La început de februarie se fac pregătiri intense, pentru luna iubirii. Mai întâi pornim occidental, elegant, cu cupidonul care-și fâlfâie aripile de ciocolată pe inimioare de catifea. E ziua lu’ Valentin, cu trandafiri roșii și vorbe dulci. Cei care au prins serbarea de școală pe vremea lui Moș Gerilă strâmbă din nas la fanfaronada importată, „ce, mă, noi nu o avem iubirea noastră românească?” Aștia se îmbracă în ie, își pun tricolor la oglinda retrovizoare. Și țin cu Dragobetele lor. Primit și el cum se cuvine, cu bucate românești, piftii usturoiate și mămăligă în formă de inimă.

Nu trec zile să se plictisească. Indată șnurul dacic alb-roșu vestește primăvara. Ăsta da motiv de bucurie! Mărțișor! Bărbații, topiți după jumătățile lor feminine, încep disperați goana după daruri potrivite. Pornesc din timp, că vine și ziua femeii după fix o săptămână. Apele se dezgheață, să curgă florile zic! Doamnele, topite la rândul lor după jumătățile lor masculine, se sărbătoresc și singure. Se răsfață la coafor, colorează unghii și ce mai prind. Pentru ca seara să savureze împreună cu jumătățile aferente, cu vin bun. Mult. Și farfurii cu meniuri alese. Și cu dans. Mult.

Mi se pare numai mie că dragostea trece fix prin stomac?

Ah, îi înțeleg acum pe bieții fluturii, cum se zbat ei plini de emoții. În stomac. Dau din aripi, se agită, se exaltează, suferă, oftează, mârâie erotic. De foame, prietene! Ține-o flămândă pe iubirea ta și privește-o atent. I se rupe de toți fluturii colorați. De bomboane și zorzoane și inimioare.

Foame, am zis? Vă demonstrez două cazuri practice: 1. o pasiune exotică  se transformă în iubire de rutină. 2. o relație banală devine amorul vieții. Tot de foame!

Prima experiență a început câțiva ani, în căutare de noi gusturi. Am încercat mai întâi câteva exemplare bine făcute, cu pielea netedă, am disecat un exemplar felii și l-am stropit cu lămâie, altfel nu-l puteam suferi.  Mi-a lăsat pe limbă un gust fad, de săpun de rufe și praf de castravete crud, lipsit de orice imaginație. Tenace cum mă știu, am încercat și ceva exemplare mai mici, mai urâte dar mai prietenoase. Dovadă că am fost superficială și pun preț pe exterior. Supriza naibii! Un avocado mic, cu pielea încrețită și negricioasă mi-a arătat el mie cât e de gustos și nu dă doi bani pe cel mare și netezit. M-am îndrăgostit iremediabil. L-aș mânca și din priviri, în orice combinații. Cu roșii, cu pâine prăjită, cu ou, cu usturoi, cu pește, cu brânză, în salate… E adevărat că a devenit o rutină a zilei, deși e un mofturos de prin Americi.

A doua experiență mi-a demonstrat cum banalitatea devine iubirea autentică și poate fi construită cu cine nu te aștepți. Cum ar fi să descoperi că un rădăcinos obișnuit, fără aere extravagante, nu foarte dens la gust, nici cu numede Latino lover exotic, dar onest și autentic, și îți poate aduce treptat fericirea. Direct și transparent. Fără mofturi sau aere de superioritate. Suficient de dulce cu tine atunci când ești la dietă, te ajută să uiți de plăcerea bolnavă a cartofilor prăjiți. Păstârnacul e iubitul simplu, loial și matur. Se oferă cinstit, suplu și limpede în supe și rasoluri. Iar copt la foc iute devine crocant și un prieten de cursă lungă, care știe să țină companie proteinelor. Se lasă bucuros zdrobit piure, doar să îl accepți pe lângă tine și să îl alinți cu prietenie.

Aflu acum că prin Scoția l-au considerat drept afrodiziac! Poftim, ce ziceam! Dragostea flutură din stomac spre restul corpului. Dacă o hrănești, prietene!

Hai că vin Sânzienele, propun să avem grijă la meniul fluturilor! Să fie cinstiți!

Reclame
Acest articol a fost publicat în Fără categorie. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s