Contraste

Experiențele trăite m-au învățat că bucuriile mici sunt responsabilitatea mea. Aleg să mă bucur. Sau să fiu tristă. E unica formă de libertate care nu costă. Pentru care nu trebuie să mă justific. Prin care nu sunt obligată să mă compar cu nimeni. Sau să fac cuiva pe plac…

Îmi vei spune, poate…

„- Bine, dar, lucrurile nasoale vin din exteriorul tău, pierzi pe cineva drag, o casă, un job, te îmbolnăvești, te rănește cineva. O prostie! ce, eu aleg să sufăr? Nu ține de mine…
– Ai dreptate, tristețea nu ne scutește pe niciunul. Lacrimile nu seacă, oricât le ții sub control, zâmbind prefăcut sub masca de pilule. Fac parte din noi și bucurie și tristețe, parfum și transpirație, oricum o dai.”

Sau vei spune…

– Păi toate bucuriile alea costă. Să îți faci un moft, să călătorești, să oferi, să îți cumperi…
– Da, tu alegi cu ce să te bucuri. Ce te emoționează, ce te împlinește. Să vezi, acum două zile m-au fascinat doi fluturi. Habar n-am dacă erau doi amorezi sau doi frați care se ceartă. Jocul lor m-a impresionat atât de mult și i-am urmărit în liniște, să nu-i perturb. În fața frumuseții pot râde sau plânge de bucurie. E o chestie ieftină, nu?

Și, apoi am plâns și de-o bucurie contrastantă. Un moment prețios, plin de putere. Despre visul împlinit al Simonei Halep, despre voință, muncă, pasiune. Pe care a vrut să-l împartă cu noi toți. Un eveniment care a generat concomitent cel mai frumos, curat și decent exercițiu de exprimare a libertății. Un gest de democrație fără injurii, fără violență, cu gânduri simple, firești. E povestea OAMENILOR care mă fac să mă mai simt un pic acasă!

Clic aici: Recorder – despre Simona Halep și despre libertate