Bucuriile nu se examinează la „macroscoape sau suprascoape” (cum ar zice plin de umor Ivan). Bucuriile nu au limite, și au nenumărate gusturi. Printre bucuriile mele dragi se numără și teatrul. Când am ocazia. Și am avut. Am ales bine să ies în târg aceste două seri și să trag în piept praf magic de teatru. De primăvară. La Bacău, în cadrul anualei „Gala Star”. Seri de spectacole „One Man Show”.

Primul spectacol pe care l-am savurat ca pe o ciocolată neagră fină: „Însemnările unui nebun”, după Gogol. Nebunie de trăire și emoție, de tresărire din real spre ireal, de hăituire a sufletului, de închipuire, de contorsionare a creierului și sufletului. Mix maiestuos de text, artă și talent de aruncat pălăria pe podea… Marius Manole, după mine un soi prea-reușit de Johnny Depp autohton, taman pe scena din fața ochilor mei. În cămașă de Gogol! Acompaniat de o vioară scârțâind în rol de emoție, cuvinte și nebunie plină de înțelesuri.

„Absolut!” O piesă în care am avut senzația că Neal Walsh, în cartea lui „Conversații cu Dumnezeu” s-a inspirat fix din Creangă și din Dabija laolaltă… 🙂 Regie absolut demențială!
O poveste inspirată din „Ivan Turbincă”, în care Marcel Iureș a interpretat cu har ba pe Ivan, ba pe Dracu, ba pe Dumnezeu, ba pe Sf. Petru. Poate că s-o fi numit monolog, dar mai degrabă am văzut, ascultat și trăit mai multe Voci jucate cu măiestrie și umor sacadat de unul și același maestru.

Mulțumesc, oameni cu har!

Și iacătă am umplut nițel traista cu bucurii, cu haz și emoții, colea în provincie. Cu poftă și sete de trăire!
Ceea ce vă recomand și vouă: savurați și bucurați-vă!