Nu ne-am propus să vă pișcăm luna aceasta (eu și harnicul bucătar leneș), ci doar să vă alintăm cu prospețime de împrimăvărare. Așadar, urzicile sunt taman la fel pe meleaguri moldave și ardelene. Doar că, spre deosebire de viteazul coleg de breaslă, care a fost la cules prin păduri, traista cu bucurii a cumpărat urzicile din piață.
Am pus mănușile negre de detectiv și am purces la spălat și curățat ierburi, codițe, crenguțe și d-ale pădurii. 12 grămăjoare, fix! 6 la 5 lei! Bună trebușoară!
După care le-am luat frumușăl cu mâinile, fără mănuși, și le-am pus la opărit.
Zău dacă nu-s prietenoase! Nici urmă de pișcătură (de treabă urzicile pe la voi, zise bucătarul leneș, dar fără reumă)!
Le-am lăsat la scurs. Zama nu am aruncat-o, dar cum de beut nu pot s-o beu, am folosit-o de clătire pentru plete (Și amu zici? Pletele mele nu s-ar fi vitaminizat? Bineeeee! se oțărî bucătarul leneș la aflarea veștii cosmeticalo-băbești). Leac de la pădure! Şi mai am de-o tură!
Am aruncat în cratiță 5 căței de usturoi cu coaja roșiatică, lipicioși la curățat, că-s de-ai noştri, nu chinezi, tăiați feliuțe și stropiți cu oloi (2-3 linguri). Urzicile le-am tocat cu un cuțit mare și le-am pus la fiert peste usturoi, cu un păhărel de apă. Au scăzut în zamă proprie și am dat pe deasupra un blender prin ele, să le omogenizez olecuță. O lingură de făină și un păhărel de lapte (după mine e bun tare și cu un păhărel de smântână), sare și un strop de ulei cu ardei iute, și încă un pic pe foc. Gata-s!
Pe lângă urzici am fiert două ouă, sparte în apă cu sare și un gât de oțet (mi-o zis mama că le coagulează și o ascult), au ieșit cam zdrențuite (după cum se vede), adică o să se cheme ochiuri în apă, nicidecum prețios-poșate. Haida de! Poșate cu urzici?! Piper măcinat pe loc!
La final am adăugat niște „bucățele” mari (te alinți, bre, așa ceva nu există, decide ferm bucătarul leneș) de brânză maturată de capră, un deliciu! La brânză mi-i tare greu să tai din porție…
Pohtă bună de la Traista cu bucurii!
PS 1: Intruziunile urzicate numa’ de dulce – parantezele italice în dialog direct cu Traista – aparțin bravului Bucătar leneș!
PS2: Secțiunea Traista cu d’ale gurii reprezintă o bucurie de joacă în ale halitului.
Și mie-mi plac mult urzicile. Îi ziceam și bucătarului leneș că noi le mâncăm cu ouă ochiuri și mămăliguță de obicei, dar sunt deschisă și la alte variante. 😉 Îmi place că ai pus și ardei iute. 😀
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Mulțămesc 🙂 Bune și cu mămăligă și ochiuri! Câți ochi atâtea variante, de ce nu? 😀
ApreciazăApreciat de 1 persoană