Mă numesc Hera! O nuu… nu-s capricioasa și furibunda consoartă a lui Zeus! Ba nici străjerul feroce al oilor de stână. Sunt un ciobănesc de Berna, vezi bine!
Veghează livada cu mere aurii și rubinii de la Plopana: la o zvârlitură-două de volan pe colinele spiralate în drumul spre Vaslui. Paznic la mere carevasăzică!

Hera ne întâmpină mândră, cu un zâmbet lătrat – miroși de-ndată iz de împrietenire și nu reziști să nu te pui la taclale cu ea. Uiți de scopul vizitei la livadă. Ființele astea catifelate, cu ochi grăitori pe post de buze și cuvinte, trebuie să fi fost special zămislite pentru îmbrățișare! Ne-a ținut de frumos printre șirurile de meri, care mai de care mai înțesați cu ispite.

Mere pe privite, pe alese, pe gustate și pe adulmecate! Rrroșșșii, aurii, rotunde și parfumate, zemoase, cu gust de toamnă însorită și prietenie fără condiții contractuale! Bucurie sub fiecare ramură, de luat și la pachet!

Cu inima mare să iasă din piept, pentru că prietenii te prețuiesc și te aduc în locuri minunate, să guști cu ochii tăi. Ceea ce vă doresc și vouă, cu bucurie rodnică și mere!

Bucurie dulce, de Emil Brumaru

Bucurie dulce
Pădure roșcată
Umbra roua-şi zmulge 
Dintre sînii-n roată 
Caldă peste lume 
Şi mi-o dă în spume 
S-o mănînc anume 
Pîn’o să-mi zugrume 
Vrejul de om reavăn…