Am decis: preferaţii mei sunt norii Cumulus şi Cumulonimbus, adică norii-grămadă şi cei vestitori de ploaie, pufoşi şi la îndemâna oricărui gând năstruşnic. Pentru că poţi să-i modelezi după cum ţi-e dorinţa, şi se întâmplă adesea în mod ghiduş ca eu şi copilul meu să modelăm grămezile de nori în aceeaşi formă: „Parcă e un hipopotam care scoate fum pe nări”, „cel mic de jos e un pitic cu un sac în spinare”, iar celălalt seamănă cu „un motan cu botul pe labe”. Sau să facem schimb de păreri noroase, fiecare cu viziunea lui.

Eşti prea „cu capul în nori”? E micul nostru drept de a ne bucura liber, preţ de câteva secunde, zâmbind în gând sau aievea în faţa bucuriei pe care nişte nori o pot provoca ochilor şi inimii. E bucurie la îndemâna tuturor, nu costă decât câteva clipe de ridicat privirea şi de imaginat. Modelează-ţi norii după pofta inimii!

Alte chei – Nichita Stănescu

Rămâne feşnic nedeschisă poarta aerului…
Noi încercăm s-o deschidem cu respirarea,
noi încercăm s-o deschidem cu păsările
noi încercăm s-o deschidem cu răsăritul soarelui.

Dar rămâne închisă poarta aerului.
Norii nu sunt chei, norii nu sunt chei,
nu-i aşa?
rămâne veşnic închisă poarta aerului…

Mă sufoc, iubito
mă sufoc de aceast crivăţ violent
de acest sïmun care plânge.