Teatru pe pâine şi circ

Stau şi mă întreb adesea dacă bârfa, cârcoteala, critica infimă, răutăcismele intenţionate sau gratuite nu-s cumva definitorii pentru ce ni se întâmplă pe plai mioritic, în speţă ist moldav.
Anca Sigartau​ a aterizat la Bacău ca o ploaie de vară după o secetă de 100 de ani. A preluat conducerea unui teatru – pare-se că şi-a suflecat mânecile bine şi s-a pus să spele ţoale, ca pe vremea bunicii, la zolitor, fără dispozitive moderne. Şi uite aşa ne-am trezit, uluiţi, cu un festival de teatru. De două săptămâni: Theaterstock Bacău​.

A zguduit un oraş din amorţirea lui ternă şi plumbuită. A gâdilat nări, a mângâiat ochi, a alintat urechi, a trezit glasuri. A iscat şi comentarii şi strâmbături din nas şi ofuscări fonice. Nicidată nu poţi mulţumi o mulţime, şi e firesc să fim diverşi, asta face frumuseţea Omului.
Nu mă pricep nici la politică, nici la cifre, nici la urzeli de niciun fel. Pentru că nu mă interesează. Nu ştiu costurile, premisele, neînţelegerile care au iscat acuze şi nemulţumiri.

Ştiu doar că sunt un spectator dintre cei foarte mulţi, enorm de mulţi, care ar opri-o pe doamna Anca pe stradă, numai să o strângă în braţe. I-aş turna o ceaşcă de cafea caldă şi i-aş spune: „Mulţumesc! Am trăit două săptămâni cu ochii-n 14! De bucurie!” Vocea ghiduşă de la desene animate cu care fiul meu a crescut şi o recunoaşte din prima: „e vocea ei, mami!”. Omul acesta mărunţel şi cu suflu de energie de la o poştă – cu echipă, cu oameni de acolo, de dincolo, de aici… ei ştiu cu ce şi cum au muncit, nu noi din afară – ne-a lăsat bucuria de a spera la încă o vară cu o sacoşă de minuni. În stradă, în săli de spectacole, peste tot… pentru toate buzunarele.

Avem şi la Bacău oameni talentaţi, i-am văzut şi îi felicit pe cei care înţeleg noul, care îşi asumă schimbarea. Am văzut actori băcăuani implicaţi, în săli, prin public, să asigure locurile, să ne fie bine. Şi i-am mai văzut şi jucând. Şi mi-au plăcut. Am văzut şi pe chipurile lor bucuria animării!
Anca Sigartău apărea ba în sala mare a teatrului, să lămurească mici incidente legate de locurile în sală, ba pe stradă între două spectacole pe asfalt, ba pe scena vreunei săli de teatru jucând un nou rol. Un lider omniprezent, nu am idee cum, dar am văzut-o cu ochii mei.

Citiţi voi şi trageţi concluzii unde s-a ajuns cu criticile, suspiciunile, acuzele şi poziţia dumneaei: https://www.facebook.com/permalink.php?story_fbid=10153676639637863&id=835497862

Eu, biet spectator trezit din amorţire şi încântat la maximum de cele petrecute mai sus, (că doar arta nu se face fără public, priceput+nepriceput cum e el) vin doar şi întreb: UCIDEM TOT CE E FRUMOS PENTRU SUFLET de amorul „artei de a ne pricepe-la-toate”?

În numele publicului fericit că trăieşte şi nu doarme, MULŢUMESC echipei Theaterstock şi le ţin pumnii să se/ne reanime şi în vara lui 2016! Om conta şi noi, publicul… ăsta dispus să plătească un bilet în semn de apreciere.

O traistă băcăuană-spectator, cu bucurii teatrale. Fără pretenţii de niciun fel. 

Reclame
Acest articol a fost publicat în Traista cu fel de fel de bucurii. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

2 răspunsuri la Teatru pe pâine şi circ

  1. Ina zice:

    Ma minunez cateodata cum ne plimba dorul dupa frumos. Am citit un interviu din cartea „Asculta, priveste, atinge” a parintelui Hrisostom Filipescu, si m-am gandit sa dau o cautare pe google sa vad cine poate gandi asa frumos. Intrata pe aceasta pagina, nu mica mi-a fost uimirea sa gasesc un articol despre Bacaul nostru drag si mai ales cu o imagine pe care am lasat-o anul trecut acasa. Trecusem prin centrul orasului cu fiica mea mai mica si ne-am bucurat de imaginile acelor girafe superbe. Bacaului ii sta bine imbracat in arta, iar acele girafe erau o legatura intre modernism si statueta lui Bacovia.
    Din adolescenta nu am mai avut ocazia sa vad teatru de calitate la Bacau. In acea perioada frecventam saptamanal Teatrul Bacovia, impreuna cu colegele mele sportive, si aveam ocazia sa mergem la repetitii si deseori la spectacole…fara bani. Dumnezeu sa-i dea sanatate prietenului nostru care lucra in teatru si care ne-a facilitat intrarea in lumea artei, intr-o perioada in care oamenii stateau la cozi incredibile, lucrau pe branci, insa aveau timp si de citit si de arta si chiar de vizite si prietenii.
    Peste cateva saptamani venim din nou acasa si Doamne ajuta sa gasim Bacaul imbracat in haina bucuriei si cu traista plina de arta.
    Nu stiu cine esti, dar mi-ai daruit multa bucurie cu randurile tale, asa ca-ti multumesc!

    Continua la fel

    Apreciat de 1 persoană

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s