Traista mea cu Prieteni, năstrușnică și fără astâmpăr, celebrează ființe minunate, în șir indian! Și nu mă pot abține să nu vi le împărtășesc cu chicoteală de condei.
Azi voi lua la rost un prieteșag de suflet, prin gânduri, fără explicații matematice. (Fie vorba între noi, nici nu mă pricep…)
Dar până la 30 pot număra într-o clipită! … 28, 29, 30! 🙂
Povestea mea începe cu doi eroi plini de viață: două mâini ce țin în palme, protector, un glob de lumină împrăștiat peste cuvinte. Ca să ajungă la voi între palme, prin vorbele șoptite de sub coperți.

Două mâini în brațe cu două cărți care mie una îmi alintă ochii, degetele și sufletul: „Puține lacrimi, multă bucurie” (ed. PIM, 2014) și „Ascultă, Privește, Atinge” (ed. PIM, 2015). Două surori ale mele cu care m-am jucat în nopțile de cuvinte, în zilele cu litere cu încântare, de nedumerire, de întrebări și de scărpinat în bărbie, de îndoieli legate de rânduială și de altele…

Vă las vouă bucuria de a descoperi slovele sub formă de povești și pe autorul lor. Despre Bucuria pe care Dumnezeu o suflă în TOT și în noi. Și un OM care are drept target răspândirea Bucuriei.

Prietenia nu are margini, nu ține cont de distanțe peste mări, ocean sau de câteva șosele cu hârtoape, nu se supără din toți rărunchii, ci doar ridică uneori din sprânceană…

Azi îmbrățișez cu inima din palmă sufletul tău, prieten drag, Hrisostom Filipescu! 

LA MULȚI ANI! 

?

?