România verrrrde, perspectivă princiară. Motor ambalat şi cu limba scoasă pe drumeaguri înguste, șerpuite și imprevizibile. Maghiară și câteva indicații stâlcite în română, dar oferite din inimă de oameni prietenoși. Un magnet atemporal ne atrage auditiv – o poieniță ivită parcă din Alice în Țara Minunilor, unde, în loc de Pălărierul zurliu, am dat peste o petrecere sătească, cu fanfară de veselie, ceaun cu gulyas în proces de fabricație, pălincă obligatorie, brânză de capră și oaie de lins pe degete primită de pomană, la pachet.

În satul Valea Zălanului din comuna Malnaș timpul capătă o dimensiune nouă. Lentă. Prea lentă până și pentru ceasul de la mână sau pentru șopârlele din drum și berzele cocoțate. Liniște… multă și binecuvântată, trezită doar de sosirea lunară a preotului în sat, cu mașina de teren vintage, de origine rusească. După slujbă, tanti Eve ne deschide iute poarta reședinței prințului Charles. Am înțeles la un ceai verde englezesc pe bănci de lemn ce l-a atras pe alteță aici. La Micloșoara, o altă oază de frumuseţe, cu socată de casă, salon cu pian, pălincă galbenă pe masă şi hamacuri de trândăvit şi dezmorţit umblăreţii.