„Prietenul adevărat iubește oricând și în nenorocire ajunge ca un frate.” (Proverbe 17:17) Zilele trecute am fost la teatrul din Iași, m-am bucurat și nedumerit și întristat cu Lysistrata, dragostea mea, după un text meșteșugit de dramaturgul Matei Vișniec. M-am izbit în piesa asta de niște ZIDURI umane, între o tragedie antică și o tragi-comedie... Citește în continuare →

Am știut de la bun început când am ales cartea asta pentru a doua întâlnire la book club-ul Traista cu Cărți că nu e una ușoară. Și că o să oftăm și că o să ne contrarieze și o să ne indignăm de imaginile astea prea cinematice, chiar înainte să fi (re)văzut ecranizările. Dar că... Citește în continuare →

Cât îi ia unui copil să uite? Sau să-și amintească și să ierte? De câte ori mă gândesc la Japonia, îmi dau seama că știu prea puține despre cultura ei. Te fură imaginația din fotografiile perfecte cu cireși înfloriți, cu chimonouri de mătase și ochi perfect alungiți. Treceam deunăzi pe o străduță cu case și... Citește în continuare →

În toiul acestei veri, Corina Ozon, autoarea romanelor „Zilele amanţilor” şi „Nopţile amanţilor”  a lansat o provocare pentru gaşca de cititori, din cadrul unui grup virtual creat de ea. În care am aterizat fără să ştiu (sic) prea bine pe unde mă aflu, după lecturarea primului ei roman. 🙂 Un concurs de povestiri, iar tema incitantă... Citește în continuare →