Azi împlinesc 10 ani! De ce vă miraţi aşa? Da, primesc cu inima împăunată toate gândurile bune. Azi nu mai sunt modestă. Ştiu, sunt obraznic de tânără! Maşina timpului? Păi… nu am habar de vreuna. Poţiunea magică e în buzunarul de la piept, unde şad bine mersi Prietenii. Micul meu mare PRIETEN e de-un leat cu mine: azi sunt zece ani de când ne cunoaştem şi ne jucăm cu folos!
A fost numit în funcţie tocmai de la Împărăţie: şef-de-echipă, cu atribuţiuni de îndrumare în domeniul Jocului şi al ghiduşiilor. Şi-a luat munca în serios şi mi-a predat cu rigurozitate lecţiile: hlizeala fără motiv precis, hohote de râs tam-nesam, joaca la miezul nopţii, prosteala cu nepăsare, cocoţaţi în societatea rigidă.

Maestre, am învăţat cam greu dar cu sârguinţă: Să-mi ling degetele de ciocolată, chiar dacă m-am murdărit pe tricou. Să mă bălăcesc prin bălţi după ploaie fără să-mi pese că mă stropesc. Să izbucnesc în râs în plină stradă. Să alint fluturii şi puii de găină sau de om cu aceeaşi gingăşie. Să dansez după poftă uitând că-s pe lângă ritm. Să conduc cu volumul la maximum la piesele noastre preferate. Să culeg stele din fiecare întâmplare, loc sau oameni. Să mă strâmb în fotografii. Să mă dau cu sania vara sau  cu rolele iarna (sau invers… cum era? 🙂 ). Să port codiţe în ciuda firelor albe ascunse. Să mă doară la bascheţi de gura târgului.

Ţi-am urmat îndemnul: „Hotărăşte-te odată, femeie! Copil eşti şi tu!”  Acum mă pregătesc de examen pentru etapa următoare. Senzorina* se pune cu burta pe joacă.
Mulţumesc pentru Iubire, pentru poveşti, pentru poveţe, pentru Bucuria vieţii pe bune!

La mulţi ani, Prietene! Cu tot ce poate întâmpla mai bun pe lume, cu poftă de ţopăială şi de joacă fără limite!

Să curgă muzica, zic: Zece !!!

P.S.: şşşşttt, asta era o piesă melancolică pentru adultul din mine :D, pardon, asta era de fapt pentru tine, ce zici merge? A tout le monde…

(*despre Senzorina într-o poveste ulterioară)

?

?